Fii – Actioneaza – Ai!

Posted By Edi on June 14, 2010

Sambata 12 iunie s-a desfasurat un eveniment deosebit si interesant, atat prin continut cat si prin inedit. Este vorba despre un seminar organizat de Empower din ciclul “Dezvoltare personala”, pe tema vestimentatiei masculine.

Trainerul, domnul Cezar Ivascu, ne-a dezvaluit intr-un mod foarte personal, cateva repere de care ar trebui sa tinem cont cand ne imbracam. Tinta acestui mod de a alege sa te imbraci este Puterea si Autoritatea. In treacat fie spus exista o linie invizibila care separa aceste categorii de oameni, cei care fac regulile, detin controlul, puterea si autoritatea si ceilalti.

A fost punctat un set de reguli generale in ceea ce priveste costumul, camasa, pantalonii, pantofii, dar si accesoriile. Domnul Cezar Ivascu, de profesie avocat, a intrat destul de mult in detalii in ceea ce priveste felul si atitudinea pe care dansul le adopta la intalnirile de business, la tribunal dar si in reuniunile si intalnirile “casual”, dupa orele de program.

Pot spune cu mana pe inima ca este un adevarat Domn. Nu degeaba dansul detine blogul “Domni de Romania” un site pe care veti gasi o gramada de informatii utile despre modalitatea de a te investmanta corespunzator in functie de ocazie. Initiativa lui este demna de admirat iar un punct in plus este dat si de posibilitatea vizitatorilor dornici de a intra in “lumea buna”, de a dobandi la un pret promotional un set intreg de tinuta business.

Una peste alta, seminarul de 6 ore cu 3 pauze a incantat auditoriul iar participantii au plecat cu un bagaj de cunostinte consistent si foarte util. Felicitari organizatorilor dar si Domnului Cezar Ivascu.

Urmeaza, probabil prin septembrie, un seminar despre tinuta doamnelor. Acela, cu siguranta, va fi unul cu adevarat interesant, nu-i asa?

Category: Tehnici | No Comments »
Tags: actiune, atitudine, bani, curaj, maretie, oameni, schimbare, seminar, tinuta

Posted By Edi on May 30, 2010

Ieri am stat de vorba cu un foarte bun prieten, Tudor, la o plimbare cu bicicleta prin parcul IOR. Faceam o tura de parc pe marginea lacului apoi ne asezam pe o banca si vorbeam. Despre ce credeti ca vorbeam? Despre dezvoltare personala.

Tudor are doar 21 de ani si il consider un bun psiholog, avand o putere de analiza a gandirii si a comportamentului uman, iesite din comun pentru varsta lui, ceea ce m-a facut sa abordez, in discutiile cu el, subiecte “grele” cum ar fi cea despre dezvoltarea personala sau fericire.

Mi-a povestit ca a citit cateva carti din domeniul motivational, dar ca nu e foarte incantat de ideea de a citi asemenea carti pentru ca i se pare ca nu se potrivesc cu ideile lui despre lume si viata:

- Prefer sa fac ceva ce-mi place, ce-mi ofera un anume grad de fericire pe moment.
- A, esti genul “traieste clipa”, e foarte corect pana la un punct. Cred ca e un mod de a gandi firesc varstei pe care o ai. Si eu in tinerete gandeam foarte asemanator cu tine…
- Poate. Eu asa vad lucrurile acum, sa fac in viata de zi cu zi, ce-mi place sa fac, fara sa ma gandesc daca-mi vin bani sau nu, de pe urma a ceea ce fac. Tu, de exemplu, imi placeai mai demult, cand ma intrebai ce urmeaza in “Prison Break”, sau cand vorbeam despre hobby-uri. Acum cand te intreb ce mai faci, imi raspunzi mereu ca ai treaba, ca muncesti… Cand te mai distrezi, cand te mai relaxezi, cand mai zambesti, cand mai traiesti de fapt?
- Tudore, inteleg ceea ce spui, ai dreptate in mare parte, dar iata cum stau lucrurile: eu am un scop pentru care merita sa fac sacrificii. Pentru ca sacrificiile nu vor fi la infinit, sunt pe termen scurt, iar rezultatul cand va veni, va umple viata mea de toata bucuria, relaxarea, de tot zambetul, de toata fericirea de pe lume, care au lipsit pana atunci. Am un plan, iar cand il voi indeplini, am sa ma bucur impreuna cu toata lumea de acea realizare.

Planul este maret, dar eu, inca nu ma simt atat de maret ca si planul, pentru a-l putea indeplini. De aceea trebuie sa cresc in mine acea maretie capabila de a indeplini planul. Cum o fac? Prin autoeducare, autocontrol, citind carti, ascultand CD-uri, mergand la seminarii. Pentru ca, din ce aflu prin aceste canale, aleg ceea ce mi se potriveste mie pe drumul catre maretie.

Aici e cheia! Fiecare alege din aceleasi carti, aceleasi CD-uri sau cursuri si seminarii ceea ce i se potriveste lui, caracterului sau, stilului sau personal. De unde stii ca lucrurile nu pot functiona in felul asta? Daca nu citesti, iti inchizi o usa catre realizare, pentru ca, poate, din acea carte pe care nu ai citit-o, ai fi avut o revelatie care te-ar fi apropiat de 10 sau de 100 de ori, mai mult de telul tau. Asa… ai ramas tot acolo, mult mai departe de realizare. Nu crezi ca asa stau lucrurile?

- Ba da, ai dreptate, dar de ce nu ai facut asta mai devreme, te-ai apucat abia acum (la batranete) de asa ceva?
- Vezi tu, Tudore, eu ma simt inca tanar la cei 44 de ani ai mei, pe de alta parte cand aveam 21 de ani nici nu exista internet, eram intr-un sistem inchis, privat de orice fel de informatii de genul asta. Cand si cand mai “scapa” cate o carte despre cunoasterea de sine sau despre inteligenta materiei… Incercari firave pe care le-am devorat de cum apareau. Desigur, erau foarte departe de ceea ce intelegem acum ca fiind dezvoltarea personala. Erau carti si reviste despre science-fiction, foarte multe tehnice din diferite domenii si… cam atat. Educatia primita de la parinti si din scoala era una singura indreptata intr-o singura directie – aceea de a muncii pentru a castiga niste bani. Nu mai pun la socoteala indoctrinarea “partidului” la care eram supusi peste tot (inclusiv “cultul personalitatii” al lui Ceausescu). Nu incerc sa dau vina pe altii, insa conjunctura era defavorabila, din acest punct de vedere, iar accesul la informatii nul.

Odata cu “revolutia” s-au deschis anumite cai dar nu imediat ci in timp… au trecut ani pana sa apara primele informatii de dezvoltare personala, si mult mai multi ani pana sa-mi schimb mentalitatea, perceptia asupra lumii, felul de a gandi propriu, vizavi de cum stau lucrurile de fapt in realitate. De-asta sunt aici abia acum. Dar eu gandesc pozitiv: mai bine mai tarziu, decat niciodata!

Voi, tinerii, aveti la dispozitie absolut totul, inclusiv lipsa unei presiuni psihologice data de un sistem totalitarist, a unei dictaturi. Aveti la dispozitie informatia in cele mai diverse forme, unelte, know-how… tot.
Trebuie doar sa vreti, asta e, vointa de a face ceva.

- Tu vrei sa realizezi ceva maret in urmatorii 5 ani? Sau poate in urmatorii 10 ani?
- Nu m-am gandit la asta pana acum… Sigur, cred ca da, dar nu stiu inca ce. Am sa ma gandesc, accept provocarea! Imi dau seama ca pe undeva s-ar putea sa ai dreptate, dar nu sunt sigur…
- Aici mai apare un aspect al “problemei” si anume, o astfel de realizare mareata, nu aduce beneficii aproape de nici un fel in timp ce-o construiesti, ba din contra, numai sacrificii. In schimb va aduce beneficii abia cand e finalizata.

De-aia multi, marea majoritate, nu vor nici macar sa auda de asa ceva, tocmai din acest motiv. Dar ei scapa din vedere un singur lucru, aparent marunt si neimportant, finalul, cu tot ceea ce implica el spiritual, emotional si material. Realizarea acelui lucru va aduce beneficii insutit sau inmiit fata de orice fel de sacrificii sau renuntari de pe parcurs.

Aici e o alta cheie, care tine tot de vointa. Vrei sau nu, poti gandi in viitor astfel? Iti poti face o imagine mentala a acelui moment? Daca da, esti castigat, esti pe drumul cel bun cum se zice… Daca nu, ai o mica problema cu tine, pe care ai face bine s-o rezolvi repede.

Iar ca sa dam un raspuns direct la intrebarea din titlu; pentru ca ea iti schimba modul de gandire si perceptie al realitatii si te conduce catre realizarea de lucruri marete in viata.

Ramane insa in picioare intrebarea: VREI? …si daca da…, DE CE?

Category: Motivational | No Comments »
Tags: actiune, bani, dezvoltare, maretie, mental, pozitiv, prietenie, viitor, vis, zambet

Posted By Edi on May 29, 2010

Trăim timpuri extraordinar de generoase! Trecem printr-o perioadă prin care nimeni, de când există fiinţa umană pe acest pământ miraculos, nu a mai trecut. Trăim, în aceste timpuri vulcanice, CRIZA de dinaintea celei mai importante SCHIMBĂRI din istoria omenirii! Puţini, însă, au ochi să vadă această minune…

Un prieten m-a sunat cu aproape o oră în urmă şi, cu glasul gâtuit de emoţie, a început să mi se plângă că a fost concendiat, că viaţa lui e distrusă, că e disperat şi că nu mai ştie ce să facă.

„Te-au dat afară? Felicitari! Să-ţi fie de bine!“

A urmat un moment lung de tăcere după urarea mea, apoi, cu o voce rece ca gheaţa, mi-a reproşat: „Credeam că ai să mă înţelegi şi ai să mă ajuţi…“, şi a închis telefonul.

L-am sunat imediat înapoi. Ce a urmat a fost o discuţie lungă şi foarte interesantă, în care am abordat câteva idei pe care ţi le voi prezenta şi ţie în articolul de faţă, dragul meu cititor, iar la final mi-a servit o frază pentru care merită să trăieşti: „Îţi mulţumesc din suflet, bunul meu prieten!“.

Trebuie specificat încă de la început, pentru a nu pleca de la premise greşite: nu afirm că a fi angajat e un lucru rău (la suprafaţă) şi că a avea serviciu e o prostie (prea mare). Majoritatea semenilor noştri sunt dependenţi de un serviciu şi de un şef pentru a funcţiona la 50% din capacitate. În plus, şi cei de lângă ei sunt dependenţi de serviciul lor – şi mă refer aici în primul rând la copii şi, uneori, la părinţii bătrâni şi suferinzi. A lua unui astfel de om serviciul, e egal cu a-i lua brusc dependentului obiectul dependenţei. Intră aproape imediat în sevraj şi are nevoie de asistenţă specializată, cel puţin în perioada imediat următoare, pentru a face faţă momentului dificil care urmează după ce „se lasă“. O spun din proprie experienţă, căci chiar şi după zece ani încă mai resimt nişte furnicături supărătoare când îmi aduc aminte de zilele în care trebuia să merg să-mi vizez carnetul de şomer, pentru a putea primi „ajutorul“…

Cu toate acestea, i-am spus prietenului meu adevărul: serviciul lui, de la care a fost concendiat, era un drog, şi tocmai de aceea i-am spus „Felicitări!“ şi „Să-ţi fie de bine!“. Prietenul meu a înţeles, într-un final, ce am dorit să îi transmit, s-a liniştit şi am putut discuta şi analiza ce e de făcut în continuare.

Voi încerca, în cele ce urmează, să rezum discuţia cu el într-un scurt dialog, din care sper din toată inima că vei avea concluzii importante de tras.

— Serviciul este cel mai puternic şi perfid drog al societăţii actuale!
— Adică eu şi nevastă-mea, dar şi tu, când aveai serviciu, suntem sau eram nişte drogaţi?
— Da. Gândeşte-te puţin… Tu, de exemplu, acum, de ce eşti aşa de deranjat că te-au concediat?
— Păi rămân fără bani şi am o groază de rate pe cap! a exclamat el.
— Deci, te ducei la serviciu pentru bani?
— Păi pentru ce altceva să mă duc?
— Şi mai ştii şi alţii care se duc la serviciu pentru bani?
— Păi… toţi se duc pentru bani, nu?!
— Din păcate, trebuie să îţi dau aproape în totalitate dreptate: toţi minus câţiva… Şi tocmai aici e problema, tocmai asta transformă serviciul într-un drog şi pe angajaţi în nişte drogaţi…
— Da…. Acum încep să îmi dau seama, a murmurat prietenul meu.
— Ce îţi dai seama?
— Că mă duceam în fiecare zi la muncă pentru a avea bani…
— În loc să… – l-am întrerupt eu.
— În loc să mă duc pentru că îmi făcea plăcere activitatea de care mă ocupam acolo…

Şi de aici am ajuns la esenţă, adică la şansa lui de a scăpa de drog o dată pentru totdeauna şi de a reveni la viaţa reală, de a nu mai munci pentru bani, ci de plăcere. Şi a putut, astfel, să îşi dea seama că cei care fac ce le place şi pun pasiune în ceea ce fac, nu au niciodată probleme cu banii!

Criza pe care o trăim nu e o criză financiară, ci o criză morală. Şi deşi doare că buboiul s-a spart, e foarte bine că s-a spart, fiindcă – aşa cum spunea bunica – de-acum poate începe însănătoşirea. Totul e să-l storci bine o dată ce s-a spart, să iasă toată mizeria din el şi, apoi, să ai mare grijă să nu coacă din nou.

Perioada prin care trecem acum este cea de „stoarcere a buboiului“. Din păcate, aproape toţi se tem să-l stoarcă, fiindcă în acest proces suferinţa e şi mai mare, iar când lipseşte anestezicul şi stoarcerea se face pe viu, urletele de durere sunt crâncene. Mizeria care iese din buboi e formată din valori greşite, autoamăgire, dorinţe fade, lipsă de respect de sine, lipsă de respect pentru semeni, lene, frică şi multă, multă, multă prostie.

Toate acestea s-au acumulat, din păcate, la nivelul conştiinţei celor mulţi, de-a lungul ultimilor 30-40 de ani, ceea ce a permis „liderilor“ infectaţi cu aceleaşi „valori“ să se transforme în… stăpâni de sclavi. Şi astfel, aproape întreaga umanitate a devenit, mai ales în ţările aşa-zis „civilizate“, o imensă masă de manevră, parcă fără creier şi voinţă proprie, care poate fi mişcată de colo-colo la o simplă „ştire“ difuzată la televizor.

Acum, mai mult ca niciodată, este vremea unei „cure intense de dezintoxicare mentală“, pentru a stoarce şi elimina valorile greşite şi a le înlocui cu cele corecte. Şi tot acest proces începe din mintea fiecăruia, prin schimbarea atitudinii faţă de noi înşine şi faţă de ce înseamnă, cu adevărat, Viaţă! Începe prin schimbarea gândurilor negative cu gânduri pozitive, începe prin a reînvăţa ce este respectul şi cum se aplică el, începe prin a iubi oamenii într-atât de mult încât să te îndrăgosteşti de toţi cei pe lângă care treci pe stradă, începe prin a înţelege că totul este permis, atâta vreme cât prin acţiunea ta nu îi faci rău celuilalt, începe printr-o curăţire morală profundă şi, după caz, prin transformarea, marginalizarea sau eliminarea fără nici un regret a non-valorilor!

Revenind la prietenul meu, concluzia la care a ajuns este că trebuie să reînceapă să gândească şi să găsească soluţii pentru viaţa sa şi a familiei sale, în lumea reală, unde minciuna „siguranţei“ unui loc de muncă nu mai ţine. Cu ceea ce ştie să facă îşi poate găsi repede un alt loc de muncă, însă şi-a dat seama că reîntorcându-se la serviciu ar fi ca şi cum şi-ar băga din nou acul în venă şi ar apăsa pistonul seringii. Primii bani câştigaţi vânzându-şi timpul şi abilităţile printr-un contract de muncă l-ar arunca iarăşi în letargie şi insatisfacţie de sine. Aşa că ce are de făcut acum este să se aşeze cu un caiet în faţă şi să facă o listă cu toate ideile care îi vin, o listă cu toate abilităţile pe care le are şi încă una cu toţi cunoscuţii. După care, ca într-un minunat joc al libertăţii, să descopere corelaţiile dintre cele trei liste. Undeva, acolo, se găseşte mina lui de aur!…

Articol preluat din blogul “Profesor de… Fericire” scris de Pavcon in 21 Dec 2009

Category: Motivational | No Comments »
Tags: actiune, criza, curaj, decizie, ganduri, mental, solutii, viitor

Posted By Edi on May 29, 2010

Fiecare început de an este privit ca un nou debut în viaţă, ca un nou punct de start spre realizarea viselor aflate încă pe lista personală. Fiecare început de an este, pentru majoritatea, un moment al reînnoirii promisiunilor făcute cu un an în urmă… Sau poate cu doi… Ori poate chiar cu trei sau patru…

Da, anul acesta am să mă las de fumat… Da, anul acesta am să mă apuc să pun bani deoparte… Da, anul acesta mă voi apuca să fac exerciţii fizice… Da, anul acesta voi începe realizarea proiectului pe care îl am în minte de peste un deceniu!

Ce se întâmplă, însă, de nu apucăm să facem ce ne propunem şi anul trece ca vântul peste noi, ajungând ca în ultimele zile din decembrie să ne trezim tot în ipostaza ingrată a celui care nu se ţine de promisiune? De ce oare nu izbutim să rupem cercul şi să evadăm din zona de confort, pentru a face ce trebuie făcut, atunci când trebuie făcut? Cum reuşesc unii să realizeze atâtea, iar noi ne zbatem an de an şi, deşi ne propunem marea cu sarea când ne aliniem la start, ne împotmolim pe traseu, fără a apuca vreodată să vedem linia de finish?

Toate aceste întrebări au un singur răspuns, iar el se rezumă tot la o întrebare. O simplă întrebare, dar ale cărei mii de răspunsuri reprezintă cheia tuturor realizărilor omului pe acest pământ. O întrebare care ar trebui pusă după fiecare ţel pe care ni-l propunem la început de an. O întrebare în spatele căreia se găseşte Succesul în absolut tot ce întreprindem: C U M ?

Ani de zile mi-am stabilit ţeluri şi m-am entuziasmat, le-am trecut pe hârtie, aşa cum spunea la carte, le-am pus o dată fixă, să le pot măsura temporal şi… multe dintre ele aşa au rămas. Simple visuri trecute în agendă. De ce? – m-am tot întrebat. De ce se întâmplă asta? Ce lipseşte? Ce nu văd în această imagine a realizării ţelurilor? Lipsea CUM! Sau mai precis răspunsul la această întrebare!

Exemplu: „Îmi doresc, până la 30 iunie, să slăbesc, într-un mod natural, 15 kilograme.“ Acesta e ţelul. Are şi dată, are şi dorinţă în spate. Dar lipseşte modalitatea de realizare. Cum să fac să slăbesc 15 kilograme, într-un mod natural, nu forţat, până la 30 iunie? Ei, şi de aici înainte începe adevărata planificare a realizării ţelului! Trec pe hârtie toate modalităţile care îmi străbat mintea pentru a realiza acest scop, chiar dacă unele dintre ele mi se par dificil de abordat acum, la început de drum:

– să fac mişcare în fiecare dimineaţă, timp de 30 de minute;
– să fac mişcare în fiecare seară, timp de 30 de minute;
– să beau mai multă apă plată zilnic;
– să nu mai mănânc tot din farfurie când mă aşez la masă;
– să mănânc alimente cu nivel caloric redus;
– să stau cât mai mult în compania unor persoane suple, sportive;
– să citesc cât mai multe informaţii despre cum se slăbeşte natural şi fără efort;
– să îmi reafirm în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară decizia de a ajunge la o greutate normală;
– să îmi pun pofta-n cui, la petreceri, când mi-e lumea mai dragă;
– să mă întreb mereu dacă nu cumva îmbucătura următoare este în plus;
– să le cer membrilor familiei să îmi încurajeze atingerea ţelului şi să mă susţină când îmi e greu;
– să îmi pun fotografii de-ale mele prin casă, cât mai mari cu putinţă, de pe vremea când eram suplu;
– să mă încurajez în fiecare zi şi să mă motivez ascultând speech-uri motivaţionale.
– să îmi formez şi să-mi clarific în minte, cât mai clară, imaginea mea de după 30 iunie etc., etc., etc.

După ce trec în agendă aceste răspunsuri la întrebarea cum, iau fiecare răspuns în parte şi îl trec, la rândul său, prin întrebarea miraculoasă cum? La primul răspuns, ar veni răspunsurile:

– să mă trezesc cu o jumătate de oră mai devreme;
– să-mi pregătesc de cu seară ţinuta sport şi să o pun lângă pat, astfel încât să nu iau alte haine pe mine la trezire;
– să îmi stabilesc un traseu de alergare uşoară pe care să-l urmez;
– dacă vremea nu permite ieşirea la alergare, să îmi pregătesc pe hol sau în baie un „colţ pentru exerciţii fizice“;
– să rog unul din membrii familiei să mă însoţească în aventura mea zilnică pe tărâmul exerciţiilor fizice;
– să propun prietenilor să ieşim împreună la alergat dimineaţa;
– să îmi pregătesc sticla cu apă pentru hidratare;
– să îmi pregătesc un mp3 player, pentru a asculta la căşti materiale de dezvoltare personală şi motivaţionale, în timp ce alerg etc., etc., etc.

După ce trec în agendă aceste răspunsuri la întrebarea cum, iau fiecare răspuns în parte şi îl trec, la rândul său, prin întrebarea miraculoasă cum? La primul răspuns, ar veni răspunsurile:

– să pun ceasul deşteptător să sune cu o jumătate de oră mai devreme decât de obicei;
– să mă culc seara cu o jumătate de oră mai devreme, pentru a mă odihni suficient etc., etc., etc.

Practic, trebuie să ajung la răspunsuri care nu-l mai acceptă pe CUM, ci doar simpla acţiune. Răspunsuri care, ele însele, să reprezinte acţiuni. Şi când, într-un final, voi avea pe agendă o listă întreagă de acţiuni care trebuie făcute, sunt ordonate şi planificate, le cunosc rezultatele pe care le poartă în spate, atunci pot fi sigur că Visurile mi se vor împlini!

O astfel de tehnică de stabilire şi planificare necesită, ce-i drept, mult mai mult timp pentru a fi pusă în practică, însă transformă procesul planificării într-unul cu rezultate predictibile şi realizabile 100%! Funcţionează în absolut orice domeniu, fie viaţă personală, sănătate (ca în exemplul descris mai sus) afaceri, bani, carieră, relaţii sociale, dezvoltare personală ori leadership.

Odată ce ştii CUM şi ai pe hârtie, scris chiar de mâna ta, acţiunile care trebuie făcute, într-un şir logic şi ordonat, în care crezi – pentru că sunt chiar răspunsurile tale –, atunci tot ce ai de făcut este să le execuţi!

Dacă încă ai dubii privind puterea ta de a face acţiunile respective, înseamnă că trebuie să reiei procesul şi să te întrebi, iarăşi, CUM? Cum să fac să mă motivez, cum să fac să găsesc în mine forţa de a acţiona aşa cum mi-am planificat, aşa cum am trecut în agendă? Răspunsurile vor răzbate din mintea ta şi se vor constitui, unele în simple acţiuni, altele în noi generatoare de cum.

Şi într-un fel şi în altul, puterea clarificării te va duce acolo unde vrei să ajungi: la linia de finish a fiecărui Vis!

Acum te afli, iată, la linia de start într-un nou an. Folosind această tehnică, ai şansa să te reclădeşti şi să-ţi împlineşti în mod real visele! Şi sunt 100% convins de ceea ce-ţi spun! De ce? Pentru că acum ştii CUM!

Articol preluat din blogul “Profesor de… Fericire” scris de Pavcon in 29 Dec 2009

Category: Tehnici | No Comments »
Tags: actiune, atitudine, decizie, dezvoltare, schimbare, Tehnici, vis

Posted By Edi on May 26, 2010

Duminica Rusaliilor… o zi frumoasa de primavara. Ce fac oamenii intr-o astfel de zi? Pai… unii la munte, altii la mare, unii la gratare, altii la padure. Ei bine, unii se simt extraordinar la evenimentul “Fa-ti Timp ca sa faci Bani!” organizat de Empower. Da, se simt extraordinar pentru ca au venit pentru ei, pentru viitorul lor. Au venit pentru ca vor sa creasca! Ei stiu ca acolo vor afla ceva ce le va schimba viata. Ei stiu ca sunt in cautarea sinelui si a adevarului si de aceea au ales sa petreaca o zi educandu-se.

Seminarul “Fa-ti Timp ca sa faci Bani!” organizat de prietenul nostru Ionut Ciurea prin organizatia Empower, a fost sustinut de trainerul motivational Cristian Carstoiu de profesie medic, care inca de pe bancile scolii si-a cladit propria afacere.

Intr-o atmosfera de studiu, seminarul s-a desfasurat pe percursul a 6 ore de curs intensiv despre ce inseamna educatia financiara, deprinderi sanatoase cu privire la bani, resurse, folosirea timpului in favoarea afacerii tale, metode si strategii cu privire la bani si timp. Pe parcursul seminarului s-au dezvaluit si folosit invataturile foarte valoroase ale marilor specialisti in finante si dezvoltare persoanala Robert Kiyosaki, Bob Proctor, Brian Tracy.

Sunt convins ca fiecare participant a avut cel putin o revelatie, un “…aha!” ce-l va ajuta in derularea propriului drum financiar. In ceea ce ma priveste am notat cateva idei foarte utile pe care le voi pune in practica pentru a-mi imbunatati performatele si rezultatele. Pe langa toate astea marele castig al tuturor a fost o zi minunata traita in compania altor oameni cu aceleasi idei, conceptii si dorinta de reusita. Acest tip de socializare pozitiva este un bun castigat pentru fiecare in parte dar si pentru societate. Pentru ca fiecare participant, in mediul lui, va deveni un lider care va schimba perceptia oamenilor astfel incat rezultatul general pe termen mediu si lung este unul bun, de castig.

Despre organizare pot spune ca a fost pe masura asteptarilor. Un seminar care nu trebuie ratat, pentru ca va schimba perceptia despre bani si timp si va transforma viata intr-un mod pozitiv.

Felicitari Ionut, felicitari Empower.

Category: Actiune, Tehnici | No Comments »
Tags: bani, decizie, eveniment, pozitiv, schimbare, seminar, timp, valori

Posted By Edi on May 24, 2010

JIM ROHN a atins milioane de vieti cu cartile, CDurile, seminariile si programele sale educationale si motivationale, timp de 46 de ani! O viata intreaga dedicata educarii semenilor sai, o viata traita frumos, o viata care a contat enorm in vietile noastre!

Cei care au avut privilegiul de a-l auzi vorbind pot confirma eleganta si bunul simt. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai influenti ganditori ai timpului nostru, iar multi cred ca este o comoara nationala. Jim a scris si creat nenumarate carti si programe video si audio motivand si formand o intreaga generatie de traineri de dezvoltare personala si sute de directori de companii de top din America.

Iata cateva citate care-i apartin:
“In general, ne vom schimba pentru unul din doua motive: inspiratie sau disperare.”
“Succesul este ce atragi ca persoana care devii!”

Mii de multumiri si RESPECT, Mr. Rohn!

Dumnezeu sa te odihneasca!

Post preluat de la Constantin Pavel. Multumim!

Category: Acasa | 1 Comment »
Tags: actiune, atitudine, dezvoltare, idol, maretie, motivatie, oameni, popor, valori

Posted By Edi on May 19, 2010

Date: Duminica 16 mai 2010
Location: Bucuresti, etaj 8
Guest star: Catalin Pavel
Event: Cursul “Invata sa Vinzi!”

Am inceput asa “protocolar” pentru ca e un curs de busuness si natura lui o cere. Insa nu e obligatoriu sa continuu asa. Am ramas cu ganduri si impresii foarte bune chiar daca in acea zi a avut loc la Bucuresti concertul AC/DC la care am lipsit, iar cei care au fost, au povestit ca a fost un concert pe cinste. Dar sa revenim la curs.

“Ferice de cel ce investeste in educatia lui!” nu e un citat din Biblie, e o afirmatie cat se poate de adevarata, pe care am gandit-o eu acum. Ea poate reprezenta un fir al “Ariadnei” in invalmaseala zilelor noastre. Oamenii sunt necajiti, se plang de guvernanti, de autoritati, de politicieni dar aproape nici unul nu se plange de el insusi. De ce ar face asta? Pai uite de ce!

Starea actuala a fiecaruia dintre noi, “oameni de rand” cum ar putea spune un poet, este o rezultanta a deciziilor noastre luate in trecut. Intotdeauna e asa! Tinand cont de acest lucru, putem spune ca totul e o chestiune de educatie si de practica, sa stii ce decizie sa iei, in contextul respectiv, pentru ca viitorul tau (financiar) sa fie mai bun. Dar aici intervine un lucru, si anume, sa gandesti! Oare cine mai gandeste in ziua de azi? Pai… cine?

Vedeti, dragii mei cititori, unde este cheia? La noi, la fiecare dintre noi! Si atunci, este justificat necazul oamenilor? Pai… nu prea; e pretul platit pentru… lipsa gandirii. Vrem, nu vrem, Universul este guvernat de legi ce nu pot fi schimbate dupa bunul plac al unuia sau a altuia. Sunt legi corecte, care functioneaza indiferent ca ne place sau nu. Iar asta… cu pretul… este una dintre ele. Orice, pe lumea asta, se plateste! Si alea “bune” si alea “rele”. (Am folosit cuvintele bun si rau pentru o intelegere mai corecta a sensului, desi, conform teoriei ca nu exista bine si rau ci doar noi prin atitudinea si gandirea noastra le facem asa, cuvintele corecte ar fi fost “oportun” si “inoportun”)

O alta lege universala este binecunoscuta si mult dezbatuta lege a atractiei. Da, legea atractiei, este legea care ne atrage sau care atrage in viata noastra, intamplari, contexte, lucruri, evenimente asupra carora ne concentram atentia. Daca oamenii ar crede sau macar ar tine catusi de putin cont de aceasta minunata lege a atractiei, cu siguranta, am fi departe, mult mai departe.

Dar… inca suntem unde suntem si asta e oportun. E oportun pentru ca totul este perfect asa cum e la momentul de fata. E oportun pentru ca ne ofera posibilitatea de a incepe sa ne schimbam in interiorul nostru. E oportun pentru ca suntem pe punctul de a gandi maret, radical, pozitiv.

De ce sustin ideea de a “invata sa vinzi”? Pentru simplul motiv ca suntem niste vanzatori. Ne vindem timpul, cunostintele, aptitudinile. Unii mai bine, altii mai prost. Unii sunt niste buni vanzatori si se vand foarte bine, altii, din nefericire, sunt niste vanzatori fara cunostinte iar rezultatul e ca se vand foarte prost. Pana la urma totul se simplifica. Invata sa vinzi si vei reusi sa vinzi, si sa te vinzi foarte bine. Nimic nu te opreste sa ai tot ce-ti doresti. Dar… Invata sa vinzi!

Cursul “Invata sa vinzi!” al lui Constantin Pavel iti deschide toate usile catre acest deziderat. Nu ramane decat sa intri pe acele usi. Dar, depinde de tine daca vrei s-o faci sau nu. Depinde de tine daca vei intra pe usile care ti se deschid inaintea ta sau nici macar nu le vei observa. E o alegere pe care o faci. O decizie pentru viitorul tau. Ca doar am vorbit mai sus despre starea in care ne aflam si am ajuns la concluzia ca este o rezultanta a deciziilor noastre trecute.

[View with PicLens]

Deci, ce mai stai? Afla cand tine urmatorul curs de vanzari si inscrie-te. Fa-o pentru tine! Fa-o pentru viitorul tau! Numai asa vei reusi sa fi pe picioarele tale, sa nu mai depinzi de nimeni si de nimic, sa ai tot ce-ti doresti. Decizia iti apartine. Dar tine minte: la urmatorul “miting”, la urmatoarea cadere a ta, la urmatoarele cresteri de preturi, la urmatoarele disponibilizari, nu vei mai putea da vina pe nimeni ca esti unde esti. Pentru ca atunci vei sti, ca doar vina ta!

Mult succes!

Category: Tehnici | 2 Comments »
Tags: adevar, afacere, atractie, decizie, ganduri, maretie, oportun, pozitiv, viitor