Symphonic Metal


Metal simfonic sau symphonic metal este un gen al muzicii metal, care are elemente de simfonie, împrumutate de la alte genuri muzicale (de ex. muzică clasică, progressive rock), dar, de obicei cu mai multe claviaturi sau chitare acustice și tipic o vocalistă feminină de operă.

Deși multe trupe de metal simfonic își bazează solid stilul lor pe muzica clasică, unele urmează o abordare mai epică și mai teatrală spre acest gen incluzând sau bazându-și stilul pe muzică de film sau coloane sonore de film. Un exemplu popular al acestui tip de abordare ar fi lucrările trupei finlandeze de succes de metal simfonic Nightwish și ale formației olandeze symphonic gothic/power metal Epica. (wikipedia)

Metalul simfonic este o zonă mai putin obișnuită a lumii muzicale, iar evolutia sa nu este ușor de definit. Este, în esență, un gen de fuziune în care diferite subgenuri ale rockului și metalului sunt combinate cu elemente “simfonice”, cum ar fi orchestre reale sau sintetizate, coruri, utilizarea frecventă a claviaturii, a pianului și vocea de opera. Astfel, trupele care interpreteaza symphonic metal sunt deseori etichetate ca power, gothic, folk, doom și chiar black sau death metal. Cu toate acestea, pentru fani, este un gen in sine, ca oricare altul.

La începutul anilor ’90, genul metal era imens și fusese deja împărțit în multe stiluri diferite, noile trupe cautandu-si propriul drum. În acest context nu a existat nici o trupă de metal simfonic, cu toate acestea, mulți muzicieni din zona death metal si gothic metal se inspirau din muzica clasica.

Trupa americana de trash Believer a fost printre primele trupe care a combinat armonios metalul și clasicul cu versiunea imnului latin Dies Irae (Ziua mâniei). Waltari, o trupa din Finlanda, a experimentat acest lucru, rezultând albumul lor din 1996 Yeah! Yeah! Die! Die! Death Metal Symphony in Deep C. Apoi trupa suedeza Therion a fost probabil cea mai dedicata acestei noi forme de muzica. Sunetul lor a inceput sa se indrepte spre alte genuri de metal, dar a evoluat de-a lungul timpului in metalul clasic simfonic. De asemenea, albumul Theli, lansat in 1996, a adus coruri si o combinatie de claviaturi si mostre clasice pe care le numeau in gluma “orchestra simfonica Barmbek” după stația de metrou de lângă studio. De atunci au lansat alte 10 albume simfonice și au concertat alaturi de orchestre simfonice.

Trupa gotică din Norvegia Theatre of Tragedy a fost, de asemenea, o trupa cheie în acest moment. Ei au fost pionierii tehnicii “Beauty and the Beast”, combinând vocea profundă si aspră a lui Raymond István Rohonyi cu vocea curata si cristalina a sopranei Liv Kristine. Ei au avut o mare influenta asupra celor care au urmat, împreună cu trupe similare precum The Gathering și The Third and Mortal.

În 1994, în Finlanda, tânărul “clăpar” Tuomas Holopainen a avut o idee în timp ce stătea în jurul unui foc de tabără. Deja cântase în mai multe trupe. După ce si-a descoperit dragostea fata de metal prin Metallica, el a decis să facă ceva diferit: o bandă acustică cu un sunet atmosferic care folosea piane digitale. În timp ce-și recruta prietenii de școală, a intalnit-o pe soprana de muzica clasică Tarja Turunen. Primul lor demo a venit în 1996, dar Tuomas a realizat curând că vocea Tarjei era prea puternică pentru ceea ce voia el sa faca. L-a chemat pe prietenul său Jukka Nevalainen pentru a i se alatura la tobe și a schimbat chitara lui Emppu Vuorinen de la acustica la electrica. Astfel s-a nascut Nightwish, primul dintre gigantii genului symphonic metal. Ei au semnat la Spinefarm în 1997 și au lansat albumul lor de debut Angels Fall First, care a provocat mari fluctuații pe scena muzicală finlandeză. Iar dupa Oceanborn din 1998 valurile fluctuatiilor provocate de Nightwish in acest gen muzical au penetrat intreaga lume.

Între timp, în Olanda, a luat fiinta o trupă numită Within Temptation. Partenerii Sharon Den Adel (vocal) și Robert Westerholt (chitara) iubitori ai stilului gothic și doom au creat propria lor trupa în 1996. Numele initial a fost “The Portal”, dar l-au schimbat repede in cel actual. În 1997, albumul lor de debut, Enter, a fost lansat de DSFA Records (acum nu mai exista). Trupa a folosit tehnica vocala “Beauty and the Beast”. După ce acest album a avut un succes rasunator, au lansat un EP (extended play) intitulat The Dance care a avut acelasi stil. În 1999 trupa a luat o vacanta prelungita, insa lumea muzicala a așteaptat următoarea lor mișcare.

Acestea nu au fost singurele trupe care au lansat genul. Trupa americana Kamelot a jucat cu siguranță un rol important după alaturarea lui Roy Khan. Atunci trupa si-a schimbat stilul de la power metal la symphonic metal. Aceeasi directie au luat-o si trupe ca Haggard și Rhapsody. În Norvegia, Tristania folosea compozițiile de inspiratie clasica ale lui Morten Veland, amestecate cu vocea soprano a lui Vibeke Stene, susținând legătura dintre metalul gotic și cel simfonic.

Înainte de anul 2000, metalul simfonic părea împărțit în două tabere: gothic și power. Dar la inceputul mileniului al III-lea, Nightwish a lansat albumul Wishmaster extrem de popular, în timp ce Within Temptation sa apropiat de topurile europene cu albumul Mother Earth. Aceste albume au arătat că se întâmplă ceva nou. Metalul simfonic s-a stabilizat ca un gen in sine, conturat de aspectele enumerate la începutul articolului. Cu toate acestea, cele două influențe: gothic și power erau încă proeminente.

Atunci intra in scena trupa olandeza After Forever. Formata in 1995 sub numele de Apocalypse, au interpretat initial death metal cu vocea dura a lui Mark Jansen. După alaturarea vocii de soprana a lui Floor Jansen, au schimbat stilul devenind o trupa de metal simfonic progresiv cu influente death si gothic. In anul 2000 au lansat Prison of Desire, primul album complet de studio prin care au aratat lumii ce pot, acordând atenție deosebită atat sunetului lor original cat și vocii impresionante, antrenata pe muzica clasica, a lui Floor Jansen.

În jurul acestei perioade, numeroase trupe au debutat ajutând genul să câștige popularitate în Europa. În Austria, trupele Edenbridge și Visions of Atlantis, inspirate de Nightwish, au început cu albumele Sunrise in Eden și respectiv Etern Endless Infinity. În 1999, la câțiva ani după un demo fără succes, trupa Xandria din Germania sa relansat. Dupa alăturarea Lisei Middelhauve ca vocal feminin au înregistrat noul demo Kill the Sun, care a fost lansat ulterior în 2003. Trupa Apocalyptica din Finlanda a renunțat la a mai cânta coveruri Metallica scoțând propriile materiale bazate pe violoncel, plasate de unii analisti muzicali sub umbrela de metal simfonic.

Până la începutul anilor 2000, metalul simfonic a prosperat avand o crestere semnificativa. Acesta a fost punctul în care unele trupe au inceput sa se destrame, muzicienii avand tendinta sa incerce lucruri noi. Astfel Morten Veland a părăsit Tristania. El a vrut o abordare diferită, cu noua trupa formata, Sirenia. A inceput ca un proiect gotic cu inspiratie clasica, ca si cu trupa anterioara, dar pe parcurs a devenit mai simfonic, prin trupă perindându-se mai multe voci.

Din cauza unor “diferențe creative” ce au avut loc în altă parte a genului muzical, Mark Jansen a renuntat la After Forever și a creat propria trupa. Ei au împrumutat inițial vocalista trupei Trail of Tears, Helena Iren Michaelsen (care a continuat să performeze si in Imperia) și au alcatuit Sahara Dust. Cand acest lucru nu a mai funcționat, Jansen a angajat-o pe prietena lui, Simone Simons, numid trupa Epica dupa un album Kamelot. Ca o curiozitate, Simone Simons este căsătorita si are un copil cu claparul Oliver Palotai de la Kamelot, Blaze, Sons of Seasons. Albumul de debut al trupei, The Phantom Agony a fost un succesor clar al materialelor After Forever, dar cu un accent mai mare pe sunetul simfonic și pe lucrarea corală. Acest început promițător a contribuit la imensul succes al trupei, fiind considerat unul dintre cele mai mari nume ale genului.

O altă destramare a unei formatii, a dus la formarea unei trupe destinate muzicii symphonic metal. Când Liv Kristine a plecat de la Theatre of Tragedy, ea a format Leaves’ Eyes cu toți membrii trupei soțului său, Alexander Krull de la Atrocity. Albumul lor de debut Lovelorn a fost lansat in 2004, urmat de Vinland Saga in 2005. Trupa este remarcabila pentru amestecul influentelor populare puternice cu metalul simfonic, atat muzical cat si tematic, cu versuri despre istoria si mitologia norvegiana, utilizand regulat vechile dialecte.

In anii de dinainte de 2005 a apărut si formația Midnattsol, o trupa norvegiană de metal folcloric, cu inflexiuni simfonice, avand ca solist vocal pe sora lui Liv Kristine, Carmen Elise Espenæs. Apoi in Germania apare Krypteria, cu Ji-In Cho ca vocal feminin și Imperia, formată de Helena Iren Michaelsen așa cum am aratat mai sus. Demn de mentionat este si aparitia trupei cu solist vocal masculin, Serenity, care, deși clasificata ca trupa power, a facut saltul catre metalul simfonic cu albumul din 2008 – Fallen Sanctuary.

În 2005 genul a fost deja bine conturat. Albumele Once al lui Nightwish, The Silent Force a lui Within Temptation si Consign To Oblivion a lui Epica au contribuit la asigurarea popularitatii trupelor. Până atunci, mai multe trupe s-au remarcat folosind orchestre și coruri reale, adăugând o nouă dimensiune muzicii. De acum, muzicienii se aduna impreuna cu intentia exclusiva de a deveni trupe de symphonic metal.

Fostul membru al Within Temptation, Martijn Westerholt (fratele lui Robert, care a trebuit să renunțe la trupa din cauza bolii) a fost un astfel de muzician. El a imaginat un proiect care sa cuprinda o mulțime de invitati, iar acest lucru s-a si intamplat la debutul trupei Delain cu albumul Lucidity ce a fost lansat în 2006. Deși noua vocalista Charlotte Wessels a preluat conducerea, au fost invitati si Marco Hietala, Liv Kristine și Sharon Den Adel, plus membrii trupelor Epica și Imperia. Apoi trupa a devenit un grup de turnee permanente cu Wessels ca solist vocal feminin.

O altă formație a apărut atunci cand Arjen Anthony Lucassen (cunoscut pentru proiectul de muzica progresiva Ayreon) a decis sa creeze un grup simfonic ca o modalitate de a scoate in evidenta talentul cantaretei si violonistei Marcela Bovio, cu care a lucrat la albumul The Human Equation. Grupul a fost numit Stream of Passion. Bovio încă mai locuia în Mexic, în timp ce Lucassen era din Olanda, așa că au colaborat pe internet pentru primul lor album Embrace The Storm.

În 2006 au aparut noi trupe care acum sunt bine cunoscute: Amberian Dawn și Katra din Finlanda și Diabulus In Musica din Spania. Este de remarcat faptul că genul nu a fost doar un fenomen european. America a avut Kamelot și Symphony X, în timp ce în Japonia s-au format trupe precum Versailles, Liv Moon și Matenrou Opera, inspirându-se în mare parte din trupe “visual kei” precum X Japan.

Dacă a existat un lucru care a socat într-adevăr lumea metalului simfonic, acesta a fost demisia Tarjei Turunen de la Nightwish. Trupa părea de neatins iar fanii nu prea știau multe despre ceea ce se întâmpla în spatele scenei până când Tarja Turunen a fost concediata cu o scrisoare deschisă după concertul epic End Of An Era în anul 2005. Fanii au vrut sa stie ce va face în continuare iar răspunsul a fost albumul solo, My Winter Storm, lansat sub numele Tarja. Albumul s-a dovedit a fi de succes, iar cariera Tarjei a continuat să înflorească. Când Anette Olzon, înlocuitoarea lui Tarja, a părăsit Nightwish în 2012, a ales cariera solo. Albumul ei de debut Shine a fost lansat în 2014.

Si alți vocaliști de symphonic metal cunoscuti pentru prestatiile lor au fost tentati de o cariera solo pop-rock sau cel puțin de ceva diferit fata de faceau pana acum. De remarcat in special Liv Kristine (fosta solista vocala de la Theatre of Tragedy), Anneke Van Giersbergen (fosta solista de la The Gathering) și Kari Rueslåtten (soprana norvegiana de la fosta trupa The Third and the Mortal), care au un proiect de colaborare sub numele The Sirens.

Muzicienii nu trebuie să paraseasca neaparat o trupa pentru a se lansa intr-o cariera solo. Principalul membru al trupei Nightwish, Tuomas Holopainen, a avut parte de succes cu proiectul The Life and Times de Scrooge McDuck, basistul si vocalistul Marco Hietala are formația sa Tarot si colaboreaza pe partea de voce cu alte trupe, iar chitaristul Emppu Vuorinen presteaza în Brother Firetribe. O poveste similară regăsim și în alte trupe de metal simfonic. Câțiva dintre membrii Epica, de exemplu, apar în formația de symphonic death a lui Mark Jansen: MaYaN. Floor Jansen, de asemenea, jonglează intre două trupe: formația proprie ReVamp formată după destramarea After Forever, și Nightwish, unde este acum solist vocal.

Evolutia trupelor de metal simfonic, in ultimii ani, arata o oarecare orientare si inspiratie catre partiturile din muzica de film si importanta unei povesti spusa prin versurile pieselor. Acest lucru a condus la aparitia unei mulțimi de albume conceptuale, adesea însoțite de produse tangentiale. Fanii care s-au bucurat de înregistrarea The Unforgiving a trupei Within Temptation pot afla continuarea povestii intr-o serie de benzi desenate despre asasinul Sinead, care este angajat de sinistra Mother Maiden pentru a-i vâna pe cei răi. Albumul Sitra Ahra a trupei Therion a dat naștere unei table de joc numita 011, iar albumul Silverthorn de la Kamelot a venit cu o carte de povesti. Dar, probabil cel mai ambițios proiect a fost cel al trupei Nightwish care a creat propriul film: Imaginaerum (2012), la care albumul cu același nume a fost coloana sonoră. Deși filmul nu a obținut vreun mare succes la box office sau comentarii si critici in tara natala Finlanda, a fost totusi bine primit de fani pentru coloana sonoră și efecte vizuale și este, fără îndoială, unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată de o trupă.

Produsele tangentiale cu activitatea trupelor, nu se opresc aici. Concertele live ale trupelor sunt de asemenea o caracteristică importantă a genului. Astfel Within Temptation a popularizat albumul Black Symphony prin intermediul DVD-ului cu inregistrarea concertului realizat impreuna cu The Metropole Orchestra (orchestra si cor) cu care a realizast si albumul Elements. De asemenea Epica a lansat concertul The Classical Conspiracy doar pe CD, iar concertul aniversar de 10 ani, Retrospect, pe DVD. Nightwish a afirmat că vor face numai concerte orchestrale intr-o maniera unica, fără să repete ceea ce au făcut înainte. Cele mai mari trupe fac de multe ori un spectacol fără sprijin orchestral si coral, făcând uz doar de imbracamintea de scenă, pirotehnică și alte efecte de lumini.

În epoca internetului, lucrurile s-au schimbat în mod natural în industria muzicală, iar metalul simfonic nu face excepție. În lumea YouTube și pe site-urile pentru strangerea de fonduri pentru diverse proiecte, este ușor să oferi muzică fanilor. Asta inseamna ca si strategiile trupelor suporta modificari. Atunci când Heidi Parviainen (fosta solista vocala a trupei Amberian Dawn) a creat proiectul Dark Sarah, ea a decis să folosească “Indiegogo” pentru a-l finanța pe sectiuni, fanii câștigând diverse recompense în funcție de cât de mult cotizau. Trupa Stream of Passion a folosit de asemenea această metodă pentru a-și lansa albumul A War of Our Own, iar Amberian Dawn a căutat sprijin pentru albumul Magic Forest înainte de al preda casei de inregistrari.

Finanțarea prin site-urile de strangere de fonduri nu este o metoda folosita doar de trupele mici sau cele abia formate. Regasim si nume mari cum ar fi Tarja care a finanțat un DVD în acest mod, în timp ce ReVamp a vândut bilete de spectacol, diverse produse și alte premii pentru putea pleca în turneu. În timp ce unii îi critică ca fiind “lacomi”, opinia generala este benefica pentru trupele care dealtfel se lupta cu pirateria muzicala intr-un climat financiar instabil.

Cum va evolua metalul simfonic în viitor este un mister pentru toți, dar cu siguranță există șansa să ne bucurăm de acest gen într-un mod diferit. Un studio olandez de jocuri a realizat un joc video metal simfonic (rock opera), intitulat Karmaflow. Proiectul a fost finantat prin platforma “Indiegogo” și este un joc de tip puzzle cu o coloană sonoră completă, în care personajele cânta cu vocea Simonei Simons, Elizei Ryd sau a lui Dani Filth. Pentru realizarea jocului studioul a folosit muzica de la The Metropole Orchestra (cunoscuta pentru interpretarile din concertele Within Temptation) si muzicieni de la Within Temptation, Epica si After Forever. Birdcage, un alt joc de tip FPP (first person puzzle), în care muzica era destinată să curgă impreuna cu actiunea și să se schimbe în funcție de alegerile jucatorului, nu a reușit să obtina finanțarea. Cu toate acestea, ne-a dat o privire asupra modului în care ar putea evolua lucrurile: o îmbinare perfectă a mediilor care ne-ar permite să experimentăm, intr-o lumina total noua, symphonic metal-ul.

Puteti asculta symphonic metal sau rock gothic in fiecare Marti, Vineri si Duminica intre orele 9:00 si 11:00 si Joi intre orele 19:00 si 21:00 intr-o emisiune speciala “Top 20 Rock Gothic” numai la Action Radio.

Sursa de inspiratie din wikipedia.


Comments are closed.